Tătunu – romanul familiei creştine

Duioşie, durere, putere, linişte, luptă, bucurie, mângâiere şi câte şi mai câte sentimente te străbat încă din primele pagini ale acestui mic roman. O familie creştină, cu copii care binecuvintează casa, cu bucurii, dar şi cu oboseală, necazuri şi ispite. Vi-l recomand  cu toată dragostea! Este o carte destul de subţire ce poate fi comandată şi prin internet. Costa pana in 10 lei.

Nu mă pot abţine de la a copia aici rugăciunea pe care o rosteşte Tătunu pentru copiii săi înaintea morţii: “Învrednicire mare Tu mi-ai dat Doamne, de a fi izvor de viaţă şi de a aduce în lume frumuseţea poruncilor Tale. Şi eu nevrednicul, primind din mâna Ta porunca, iată că am purces a o pune în săvârşire, nădăjduind că nu voi ruşina dreapta Ta dorinţă.

Şi Tu, Doamne, Cel ce m-ai străjuit cu ochiul Tău, văzut-ai tot ce am făcut: şi cele multe rele şi zăbavnice şi cele puţine bune şi drepte.

(…)

Dar noi ştim Stăpâne, că asemenea izvor de nesecată milostivire eşti şi că pui în cumpănă şi puţinul bine pe care l-am făcut. Şi de aceea, rugare smerită îţi aduc, acum în ceasurile de pe urmă şi te rog, ca purtând în lucrare iubirea, să pogori iertare asupra-mi. Ca să pot mai înainte de plecarea mea, să înalţ rugăciune plină, pentru toţi aceia care, i-ai dăruit iubirii mele.

Aibă-i  în grija Ta, Doamne, şi nu-i lăsa, ajutând neputinţei lor şi turnându-le în duh puterea harului Tău cel a toate izbăvitor. Dă-le putere de jertfă, putere de ajutorare şi împodobeşte-i cu duh înalt, aducător de pace şi înţelegere. Nu-i lăsa În mâna puterii negre, acoperă-i împotriva pierzării şi fi-le călăuză nedespărţită de-a lungul vieţii lor în lume.

Dar mai presus de toate Doamne, fă-i părtaşi deplini şi statornici ai iubirii Tale, cea care cu nimic dintotdeauna, asemănare nu poate avea. Iar mie, acum când potrivesc pasul meu să pornesc pe drumul veşniciei, dă-mi Doamne, nădejdea că voi fi printre ai Tăi.”

“In vremurile acestea, cand puteri nevazute,dar pline de rautate izbesc in caminul nostru romanesc, o asezare a lui pe stravechiul temei crestin este de mare trebuinta.
In acest roman, autorul izbuteste a da infatisarea cea plina de frumusete morala a unui camin crestin.”

“Literatura lui Al. Lascarov Moldovanu purcede din Sadoveanu, cu  ragazuri si lungimi de om care are inaintea sa eternitatea, cu sfatusenie moldoveana, cu poezie exterioara, cu sentimentalism, cu duiosie continua si cu umor aproximativ, cu o atmosfera de patriarhalitate, intr-o limba taraganata, matasoasa…” (Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane)