Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Adrea Memno a fost de faţă în dimineaţa lui 15 august 1714, la execuţia lui Constantin Brancoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel:
“Duminică 15 august de dimineaţă s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi a unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă, sultanul Ahmed se puse într-un caie împărătesc şi veni la seraiul zis foişorul lui Ialilaicos, pe canalul Mării Negre, în făţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai săi şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul langă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi de vor să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zice înspăimântat de această insultă: “Fiii mei! Iată toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele. Staţi tari şi bărbăteşti, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea! Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru câte a rădat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătinaţi în credinţa pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta.”
La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său şi-i zise: “Mai bine să mori în legea creştinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ.”
Copilaşul ascultă, ridică capul şi cu glas îngeresc zise gâdelui.”Vreau să mor creştin! Loveşte!” În urmă ucise şi pe Brâncoveanul.
O, Doamne, Doamne, pana-mi tremură când vă scriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului, părând a-l îmbrăţişa?
Gâdele stropit cu sânge creştinesc face un salut sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul, însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-ne cu ochii înlăcrimaţi, spuse sultanul că regretă acum ceea ce a făcut…”
