Temeiurile cinstirii Sfintelor Moaşte

Pentru că tocmai s-au încheiat zilele de pelerinaj la Sfânta Parascheva de la Iaşi şi pentru că unii creştini, ispitiţi poate şi de sectari, mai au îndoieli şi nelamuriri cu privire la acestea, dar mai ales pentru că duminica ce a trecut a fost pomenirea Sf. Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, care au statornicit cinstirea icoanelor, a crucii şi a moaştelor, cred că este nimerit să aflăm care sunt temeilurile scripturistice pentru cinstirea Sfintelor Moaşte.

Dar înainte de a enumera versetele respective, să aflăm ce hotărăşte Canonul 7 al Sinodului  VII Ecumenic:  ”Cine nu mărturiseşte că totţi sfinţii cei ce au plăcut lui Dumnezeu, atât cei din Vechiul Testament cât şi cei din Noul Testament, sunt demni de onoare către corp şi suflet, ori nu face rugăciuni către ei, ca cei ce sunt mijlocitori pentru lume, după tradiţia bisericii, să fie anatema.”

Anatema  este un cuvânt foarte greu şi cumplit, căci înseamnă pogorâre de viu în iad cu diavolii si tăiere de la Trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.

Temeiurile scripturistice

-Sirah, 48, 12-15: “Trupul lui Ilie, atât în viaţă, cât şi după moarte, a făcut multe semne şi minuni.”

-4 Împ, 13, 20-21: “Oasele lui Elisei au înviat pe un mort, numai ce s-a atins de ele.“

Dovada că trupurile sfinţilor se păstrează nestricate:

Sirah 49, 12 ; Psalm 33,21; Matei 27, 32-53

“Şi mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor ce adormiseră s-au sculat. Şi ieşind din morminte după învierea Lui, au venit în sfânta cetate şi s-au arătat multora.”

-Matei 14,36 : “Şi-l rugau pe El ca numai să se atingă de poalele veşmintelor Lui şi câţi se atingeau se mântuiau.“

-4 Împ, 2, 8-14: “Elisei desparte Iordanul cu cojocul lui Ilie şi trece pe uscat.“

-Fap, 13, 11-12: ” Şi minuni nu mici făcea Dumnezeu prin mâinile lui Pavel. Cât şi peste cei bolnavi se aduceau de pe trupul lui măhrămi, ştergătoare, şi se depărtau de la ei bolile şi duhurile cele rele ieşeau.”

-Luca, 8, 43-48: “Femeia ce era în curgerea sângelui  de 12 ani, cum s-a atins de poalele hainei Mântuitorului, s-a vindecat.”

Semnul crucii, mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie a apei

Articolul este primit prin email de la Provita.

Într-adevăr rugăciunile vindecă bolile, spun oamenii de ştiinţă

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul „material” al acestui fenomen divin.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei.”

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută.

Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăşi vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus a. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficientă decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetice.

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire. A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.

Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat. Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

„Apa „distinge” nivelul de credinţă al oamenilor.”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.

Trad din rusă îm engleză de Julia Bulighina
Trad. din engleză în română Cristina M.

©1999-2009 „Pravda Ru”

Marea putere a rugăciunii

În ispite, sufletul omului este slab şi neputincios fără arma de preţ care este rugăciunea. Rugăciunea dă sufletului ajutorul ceresc, după cum grăia şi   David: “Voi chema pe Domnul meu în ajutor şi voi fi mântuit de toţi vrăjmaşii mei” (Ps. 17, 4).  Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune şi el că “Rugăciunea e o armă gata să învingă orice asalt al duhurilor rele; este fortăreaţa care rezistă la orice primejdie; e portul care ne scapă de furtună; este comoara care ne procură toate bunătăţile”.

Mulţi oameni  nu îndrăznesc să se mai apropie de Dumnezeu din pricina păcatelor,

Rugăciune la timp de boală

Sfântă mare muceniţă a lui Hristos, Filoftee, ne rugăm ţie cu genunchii plecaţi şi cu lacrimi fierbinţi. Adu-ţi aminte de neputinţa firii omeneşti, care cuprinde şi împresoară pe tot muritorul, de la naştere, întocmai ca mrejele păianjenului. Întru aceste mreji fiind căzuţi şi noi, smeriţii, şi neputând scăpa de ele fără ajutorul lui Dumnezeu, te rugăm pe tine să ne fii mijlocitoare către Dânsul. Că El însuşi te-a preamărit şi te-a trimis în această ţară, ca s-o aperi şi s-o păzeşti de toate răutăţile.

Întreţinerea clerului sau despre temeiurile pentru care preoţii primesc bani

Am auzit de curand pe cineva comentând cu foarte mare înverşunare faptul că preoţii primesc bani pentru diferite servicii, că a auzit el că “pocaiţii” nu sunt de acord cu aşa ceva, că preoţii dacă propovăduiesc cuvantul lui Dumnezeu nu ar trebui să primească niciun ban şi aşa mai departe. Cred că fiecăruia îi este cunoscut astfel de discurs şi l-a auzit măcar o dată în viaţă.

Ceea  ce vreau să fac eu acum este oarecum penibil, pentru că uni vor spune că încerc să mă justific. Poate ar fi fost mai bine ca un laic să aducă aceste argumente, pentru a nu fi suspectat că îşi caută justificări. Dar poate că sunt persoane care se vor folosi şi care nu se vor mai sminti când vor afla de ce preotul primeşte şi el bani, de ce şi el consumă, mănâncă şi îşi întreţine copiii din ceea ce lucrează, ca orice om.

Există şi un canon care interzice preotului să se ocupe cu alte activităţi de întreţinere, dar în zilele noastre tot mai mulţi apelează la aceste activităţi exterioare , tocmai pentru că enoriaşii, credincioşii, nu mai cunosc faptul că în vechime parohia era datoare să aibă grijă de întreţinerea preotului, datorie care are temeiuri scripturistice.

Pentru că sectarii umblă cu biblia în mână încercând să îi atragă pe oameni la “adevăr”, din aceeaşi Biblie vom cita mai jos.

Sectanţii nu admit jertfe şi daruri preoţilor, aducând ca susţinere versetul: “În dar aţi luat, în dar să daţi. Să nu aveţi aur, nici argint, nici traistă, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag.” (Matei, 10, 8-10)

Dar cum specific sectanţilor este să scoată din context versetele şi să le interpreteze de sine stătător, nu văd că în acelaşi capitol se spune : “Vrednic este lucrătorul de plata sa.”  Domnul a zis Apostolilor cele de mai sus în vremea aceea, în care credinţa oamenilor era aşa de mare încât puneau averea la picioarele Apostolilor spre a o chivernisi aceştia, pentru întreţinerea casei omului, a bisericilor şi a săracilor.

“Fariseul a zis: Doamne, postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate...” (Luca, 18, 12).  Atunci până şi fariseii făceau ceea ce astăzi nu facem noicare ne declarăm creştini.

Zeciuiala însemna a zecea parte din ceea ce cîştigă un om. Aceasta era datoria lor. Ca a zecea parte din banii fiecăruia să o dea către biserici. Acest obicei este întâlnit astăzi tocmai la sectanţi, aceia care critică faptul că preoţii ortodocşi primesc  bani. Ei critică cu făţărnicie că preoţii primesc bani şi afirmă că fac totul în mod gratuit, însă toţi cei înscrişi în societatea lor plătesc zeciuială. Cineva a povestit că în fiecare sâmbătă, la adunările lor, fiecare dă pastorului bani şi se umblă şi cu nişte cutiuţe prin sală, strângând bani în scopuri de binefacere. Acest lucru este şi normal, că doar nu îşi pot întreţine “bisericile” şi edita cărţile gratuite fără bani.

În vechiul Testament, preoţii erau întreţinuţi de popor

-Preoţii primeau jertfe de animale… (Leviticul 7)

-”Şi cei din fiii lui Levi, care iau preoţia, poruncă au să ia zeciuială de la popor după lege.”(Evrei, 7, 5)

-Preoţii primeau pământ, case şi toată întreţinerea pentru ei şi pentru dobitoace de la popor.(Numeri, 35, 1-8).

-Dumnezeu zice lui Moise să spună poporului că fiecare la vremea roadelor să aducă la Preot grâu, vin, pâine, făină curată, untdelemn, miei, viţei, turturele, pârga roadelor. (Levitic, 23, 10-20).

-Toată pârga roadelor întâi, fie a pământului, fie de dobitoace, nimeni să nu guste din ele până ce nu va aduce la Preot mai întâi jertfa Domnului.” (Ieşire 23,19; Levitic 27, 30-32; Lege, 15, 19-23).

Şi în Noul Testament datoria credincioşilor era să aibă grijă de întreţinerea materială a preoţilor

-Maica Domnului, când s-au împlinit zilele curăţeniei, s-a dus cu pruncul la biserică şi a adus dar preotului 2 turturele după legea lui Moisi. (Luca, 2, 22-24).

-”Cine slujeşte în oaste vreodată cu leafa sa? Sau cine sădeşte vie şi din roada ei nu mănâncă? Sau cine paşte turmă şi din laptele ei nu mănâncă?” (I Cor, 9, 7,14)

-”Au nu ştiţi că cei ce lucrează cele sfinte din biserică mănâncă? Şi cei ce slujesc altarului.” (Stih 13)

-”Aşa Domnul a rânduit celor ce propovăduiesc Evanghelie, din Evanghelie să trăiască.” (Stih 14)

-”Şi a zis Iisus către lepros după ce L-a curăţit: mergi de te arată preotului şi du darul tău.” (Matei, 8, 1-4).

-Ioana, femeia lui Husa şi Susana şi alte femei, slujeau Domnului din avuţiile lor (Luca, 8, 1-4)

-”Şi întru aceeaşi casă petreceţi mâncând şi bând cele de la dânşii aduse..” (Luca 10,7)

-”Dacă îţi vei aduce darul tău la altar...”(Matei, 5, 23).

Sper că acest artcol nu va stârni comentarii nepotrivite. Îi rog pe cei care au de gând să povestească aici cazurile în care au fost ei “jupuiţi” de cutare preot, să se abţină. Nu există pădure fără uscături. E un clişeu, dar e adevărat. Nu caut aici nici să mă justific şi nici să îndatorrez pe cineva. Nu încerc să conving pe nimeni să îmi dea mie sau altcuiva nimic. Doar sper că am lămurit pe cei care sunt în căutări sincere. Domnul!

Trei sferturi în cer

Trei sferturi in cer

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu pesemne
Când ei în colţ cu paşii mici
Aduc în casă lemne

Şi e o linişte de rai
În gestul lor de-o viaţă
În care dau nutreţ la cai
Şi oile-şi răsfaţă

Dar mai ales în tot ce fac
E semn că nu li-i frică
Un suflet cald dintr-un copac
La ceruri se ridică

Şi uneori la focul mic
În casa lor sărmană
Iisus înduioşat un pic
Coboară din icoană

O capră şi-a zdrobit un corn
Sărind pe uşa spartă
Desenul fumului din horn
E operă de artă

Şi-n toate şipcile din gard
Un clopot mai tresare
Cănd vreascurile-n braţe ard
C-o mistică ardoare

Ninsorile nici nu mai cad
În viscoliri cu vaiet
Scânteietorul lor răsad
Pluteşte blând în aer

Respiră-n toate un mister
Ce satul îl îndrumă
Trei sferturi să se afle-n cer
Şi doar un sfert în humă

Şi nu se ştie, sunt ţărani
Sau îngeri sunt pe semne
Cei care de atâţia ani
Aduc în casă lemne

Şi suflă-n focul lor mereu
Sporindu-le nădejdea
Să-I fie cald lui Dumnezeu

Cuvioasa Teodora de la Sihla

Troparul Sfintei, glasul 1

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Pentru şcolari – no comment

Astfel arată caietele şcolarilor de azi…

Durata zilelor creaţiei

În zilele noastre tot mai mulţi încearcă să împace ştiinţa cu religia, afirmând că zilele creaţiei nu ar fi avut 24 de ore, ci ar fi fost ere geologice. Însă părerea Sfinţilor Părinţi este cu totul alta: ziua întâi a creaţiei este chiar o zi în sensul literal al cuvântului. Ea dura 24 de ceasuri şi se împărţea de la început în zi-lumină cu hotarul de trecere către noapte numit seară; apoi o noapte de 12 ore cu hotarul trecere către zi, dimineaţa  (“şi a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua a doua”).

Cume se ţine postul Adormirii Maicii Domnului

Începând de mâine, creştinii ortodocşi  intră în Postul Sfintei Marii, care durează pînă la marele praznic, închinat Maicii Domnului, pe 15 august. Este o perioadă rînduită de Biserica Ortodoxă pentru întoarcerea la pocăinţă şi smerenie, la dragostea pentru Maica Domnului şi pentru semenii noştri.

Cuvinte de folos – Părintele Paisie Aghioritul

-Este cu neputinţă să trecem uşa Împărăţiei lui Dumnezeu fără milostenie, chiar dacă dobândim alte nenumărate virtuţi.

-Postirea trebuie însoţită şi de milostenie faţă de fraţii săraci.

-Hristos a spus să dăruim celui care cere fără să cercetăm. Dacă nu are nevoie cel care cere, tot trebuie să îi dai. Dumnezeu “plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” Oare noi suntem vrednici de

Icoana Mântuitorului din Sinai – mila şi dreptatea pe acelaşi chip

Prima dată când am văzut  această icoană am avut senzaţia că are ceva care îmi scapă, ceva deosebit faţă de celelalte icoane, dar nu reuşeam să descifrez ce anume. Ceva în privirea Mântuitorului mă fascina, dar mă şi intriga în acelaşi timp. De atunci, am rămas cu gandul la ea şi m-am gândit că trebuie să găsesc undeva o reproducere pentru a o avea şi în casa noastră. Acum se află pe peretele camerei noastre şi între timp am aflat mai multe şi despre  neobişnuitul icoanei.

Icoana aceasta este a  Mântuitorului Pantocrator şi se află  în Sinai, în Mănăstirea “Sfânta Ecaterina”. Ea a folosit drept model multora dintre cele care au urmat.  Este una dintre foarte putinele icoane păstrate de Biserica Ortodoxă de Răsărit din perioada premergătoare iconoclasmului, când multe icoane au fost distruse.

La prima vedere,  observăm că privirea Mântuitorului are ceva aparte, dar nu ne dăm seama ce anume.  De fapt,  Mântuitorul ne priveste aici cu două chipuri diferite, atât cu iubire, cât si cu mânia Sa cea sfanta.  Mila Lui se învecinează cu dreptatea şi cu răsplata dreaptă pentru faptele noastre.

Trasând o linie verticală, pe jumătate, icoana Mântuitorului Hristos poate fii împărţită în două  părţi (dreapta/stânga).

În partea stângă, facem cunoştinţă cu mila, pacea şi blândeţea de pe chipul Mântuitorului.

Dacă privim începând din partea de sus a  icoanei, cu partea stângă a chipului Său luminos, şi terminând cu partea de jos a icoanei, unde mâna binecuvintează neîncetat, ne  umplem de nădejde .

Ochiul Său este luminos, plin de pace şi linişte, aşteptând ca omul să-şi întoarcă privirea spre dragostea Lui. Gura este şi ea lină, liniştită.

Întregul chip este luminat de o lumină caldă, blândă, fără umbre.Mai jos, mâna binecuvintează pe toţi.

Aici îţi aminteşti că nu eşti singur cu neputinţele tale, ci dragostea şi mila lui Dumnezeu este asupra ta, căci Hristos este pacea şi nădejdea.  Aşa priveşte Mântuitorul pe păcătoşii care se pocăiesc şi îi mângâie în rugăciune.

La Judecata de Apoi, Acest chip al lui Hristos îl vor vedea drepţii când va rosti : “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregatită vouă de la întemeierea lumii. ” (Matei 25,34-36)

În partea dreaptă facem cunoştinţă cu adevărul şi dreptatea de pe chipul Mântuitorului .

Această parte este închinată adevarului şi dreptăţii ce izvorăsc din Dumnezeu, Căruia nimic nu îi rămâne întru necunoştinţă, nimic ascuns şi nimic nerăsplătit.

Începând din partea de sus a icoanei, cu partea dreaptă a chipulu Său încruntat şi plin de mânie sfântă, şi terminând în cea de jos, unde Evanghelia nu este trecută cu vederea, ci este aşezată spre a fi verificată în faptele fiecărui om, această  parte ne avertizează şi ne trezeşte  din somnul lenei şi delăsării. Chipul Luo nu mai este scăldat în lumina caldă şi liniştitoare, ci este mai întunecos, cu umbre pe obraz.Sprânceana şi buzele sunt încordate.

Dacă nu vom face nimic pentru mântuirea noastră în viaţa aceasta, ne vom întâlni cu acest chip şi în zadar vom încerca atunci să ne mai apărăm, căci Dumnezeu este iubitor şi milos, dar este şi drept şi răsplăteşte fiecăruia după faptele lucrate în viaţa efemeră pe pământ.

La judecata de apoi, cei care au trândăvit în a înfăptui virtutea vor vedea acest chip zicând: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. ” (Matei 25, 41-43)
Pentru rugăciunile Maicii lui Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor, să fim feriţi de a vedea acest chip la Judecata de Apoi!

Să nu îi judecăm pe preoţi…

De vreo câteva zile, oamenii din ţara noastră, fie că sunt creştini doar cu numele, fie că sunt “trăitori”, sunt pătrunşi de tulburare mare din pricina unui preot dintr-o mănăstire. Nu e nevoie să dau mai multe detalii pentru că majoritatea au auzit despre ce este vorba,

Despre primejdia înrobirii creştinilor de azi – Pr. Vasile Sorescu

(…) Creştinii drept credincioşi simt cum din toate părţile se strâng

legăturile. Sub masca democraţiei, pe ascuns sau pe faţă, se predică tinerilor desfrâul şi uitarea de Dumnezeu, de la cele mai fragede vârste, în grădiniţe şi şcoli.

Despre spovedanie – Preot Vasile Sorescu

Spovedania este Taina prin care credinciosul primeşte de la Dumnezeu iertarea păcatelor mărturisite duhovnicului cu zdrobire de inimă şi cu hotărarea de a nu le mai face.