Am auzit de curand pe cineva comentând cu foarte mare înverşunare faptul că preoţii primesc bani pentru diferite servicii, că a auzit el că “pocaiţii” nu sunt de acord cu aşa ceva, că preoţii dacă propovăduiesc cuvantul lui Dumnezeu nu ar trebui să primească niciun ban şi aşa mai departe. Cred că fiecăruia îi este cunoscut astfel de discurs şi l-a auzit măcar o dată în viaţă.
Ceea ce vreau să fac eu acum este oarecum penibil, pentru că uni vor spune că încerc să mă justific. Poate ar fi fost mai bine ca un laic să aducă aceste argumente, pentru a nu fi suspectat că îşi caută justificări. Dar poate că sunt persoane care se vor folosi şi care nu se vor mai sminti când vor afla de ce preotul primeşte şi el bani, de ce şi el consumă, mănâncă şi îşi întreţine copiii din ceea ce lucrează, ca orice om.
Există şi un canon care interzice preotului să se ocupe cu alte activităţi de întreţinere, dar în zilele noastre tot mai mulţi apelează la aceste activităţi exterioare , tocmai pentru că enoriaşii, credincioşii, nu mai cunosc faptul că în vechime parohia era datoare să aibă grijă de întreţinerea preotului, datorie care are temeiuri scripturistice.
Pentru că sectarii umblă cu biblia în mână încercând să îi atragă pe oameni la “adevăr”, din aceeaşi Biblie vom cita mai jos.
Sectanţii nu admit jertfe şi daruri preoţilor, aducând ca susţinere versetul: “În dar aţi luat, în dar să daţi. Să nu aveţi aur, nici argint, nici traistă, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag.” (Matei, 10, 8-10)
Dar cum specific sectanţilor este să scoată din context versetele şi să le interpreteze de sine stătător, nu văd că în acelaşi capitol se spune : “Vrednic este lucrătorul de plata sa.” Domnul a zis Apostolilor cele de mai sus în vremea aceea, în care credinţa oamenilor era aşa de mare încât puneau averea la picioarele Apostolilor spre a o chivernisi aceştia, pentru întreţinerea casei omului, a bisericilor şi a săracilor.
“Fariseul a zis: Doamne, postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din toate...” (Luca, 18, 12). Atunci până şi fariseii făceau ceea ce astăzi nu facem noicare ne declarăm creştini.
Zeciuiala însemna a zecea parte din ceea ce cîştigă un om. Aceasta era datoria lor. Ca a zecea parte din banii fiecăruia să o dea către biserici. Acest obicei este întâlnit astăzi tocmai la sectanţi, aceia care critică faptul că preoţii ortodocşi primesc bani. Ei critică cu făţărnicie că preoţii primesc bani şi afirmă că fac totul în mod gratuit, însă toţi cei înscrişi în societatea lor plătesc zeciuială. Cineva a povestit că în fiecare sâmbătă, la adunările lor, fiecare dă pastorului bani şi se umblă şi cu nişte cutiuţe prin sală, strângând bani în scopuri de binefacere. Acest lucru este şi normal, că doar nu îşi pot întreţine “bisericile” şi edita cărţile gratuite fără bani.
În vechiul Testament, preoţii erau întreţinuţi de popor
-Preoţii primeau jertfe de animale… (Leviticul 7)
-”Şi cei din fiii lui Levi, care iau preoţia, poruncă au să ia zeciuială de la popor după lege.”(Evrei, 7, 5)
-Preoţii primeau pământ, case şi toată întreţinerea pentru ei şi pentru dobitoace de la popor.(Numeri, 35, 1-8).
-Dumnezeu zice lui Moise să spună poporului că fiecare la vremea roadelor să aducă la Preot grâu, vin, pâine, făină curată, untdelemn, miei, viţei, turturele, pârga roadelor. (Levitic, 23, 10-20).
-Toată pârga roadelor întâi, fie a pământului, fie de dobitoace, nimeni să nu guste din ele până ce nu va aduce la Preot mai întâi jertfa Domnului.” (Ieşire 23,19; Levitic 27, 30-32; Lege, 15, 19-23).
Şi în Noul Testament datoria credincioşilor era să aibă grijă de întreţinerea materială a preoţilor
-Maica Domnului, când s-au împlinit zilele curăţeniei, s-a dus cu pruncul la biserică şi a adus dar preotului 2 turturele după legea lui Moisi. (Luca, 2, 22-24).
-”Cine slujeşte în oaste vreodată cu leafa sa? Sau cine sădeşte vie şi din roada ei nu mănâncă? Sau cine paşte turmă şi din laptele ei nu mănâncă?” (I Cor, 9, 7,14)
-”Au nu ştiţi că cei ce lucrează cele sfinte din biserică mănâncă? Şi cei ce slujesc altarului.” (Stih 13)
-”Aşa Domnul a rânduit celor ce propovăduiesc Evanghelie, din Evanghelie să trăiască.” (Stih 14)
-”Şi a zis Iisus către lepros după ce L-a curăţit: mergi de te arată preotului şi du darul tău.” (Matei, 8, 1-4).
-Ioana, femeia lui Husa şi Susana şi alte femei, slujeau Domnului din avuţiile lor (Luca, 8, 1-4)
-”Şi întru aceeaşi casă petreceţi mâncând şi bând cele de la dânşii aduse..” (Luca 10,7)
-”Dacă îţi vei aduce darul tău la altar...”(Matei, 5, 23).
Sper că acest artcol nu va stârni comentarii nepotrivite. Îi rog pe cei care au de gând să povestească aici cazurile în care au fost ei “jupuiţi” de cutare preot, să se abţină. Nu există pădure fără uscături. E un clişeu, dar e adevărat. Nu caut aici nici să mă justific şi nici să îndatorrez pe cineva. Nu încerc să conving pe nimeni să îmi dea mie sau altcuiva nimic. Doar sper că am lămurit pe cei care sunt în căutări sincere. Domnul!