Feed on
Articole
Comentarii

Plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad, Adrea Memno a fost de faţă în dimineaţa lui 15  august 1714, la execuţia lui Constantin Brancoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său raportează astfel:

Duminică 15 august de dimineaţă  s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui şi a unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă, sultanul Ahmed se puse într-un caie împărătesc şi veni la seraiul zis foişorul lui Ialilaicos, pe canalul Mării Negre, în făţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru băieţi ai săi şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul langă altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap şi sultanul i-a mustrat făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune.

Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi de vor să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zice înspăimântat de această insultă: “Fiii mei! Iată toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne pierdem însă sufletele. Staţi tari şi bărbăteşti, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea! Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru câte a rădat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi, nici vă clătinaţi în credinţa pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta.”

La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli pe pământ. Apoi începu cu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaş văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, înfruntă pe fiul său şi-i zise: “Mai bine să mori în legea creştinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ.”

Copilaşul ascultă, ridică capul şi cu glas îngeresc zise gâdelui.”Vreau să mor creştin! Loveşte!” În urmă ucise şi pe Brâncoveanul.

O, Doamne, Doamne, pana-mi tremură când vă scriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului, părând a-l îmbrăţişa?

Gâdele stropit cu sânge creştinesc face un salut sultanului Ahmed şi se retrage. Sultanul, însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridică să plece. Văzându-ne cu ochii înlăcrimaţi, spuse sultanul că regretă acum ceea ce a făcut…”

Se văd pe la case de toată mărimea şi pretenţie cărturărească, biblioteci imense, cărţi multe, prea multe uneori pentru o familie obişnuită. Poate că şi praful e tot atât de imens aşezat pe bietele cărţi pentru “protecţie”.

Seneca considera pe bună dreptate că nu contează cât de mare, lungă şi înţesată de cărţi e biblioteca pe care o avem, autori şi tot felul de cărţi în care să aflăm ceva nehotărât şi veritabil, ca să nu spunem ceva mult mincinos şi nestatornic. Seneca stăruia: “Citeşte totdeauna autori consacraţi, şi dacă uneori vei voi să te îndrepţi spre alţii, reîntoarce-te la cei de mai înainte.”

Sfinţii Părinţi ne cheamă să imităm albinele şi să separăm tot ce am adunat din lectura noastră colorată. Seneca remarca că şi pe vremea lui, cei care citeau înţelegeau propriu cele citite şi făcea o asemuire plină de umor: “Nu trebuie să ne mirăm că din fiecare materie fiecare adună ceea ce se potriveşte cu preocupările sale; pe aceeaşi pajişte un bou caută iarba, un câine iepuri, o barză şopârle.” (…)

Aşadar, să citim dar să gândim cu capul nostru!

Calinic Episcopul, “Mersul printre stele”, Editura Episcopiei Argesului si Muscelului, 2007

Ganditi-va la disperarea acestor parinti ganditi-va cum ar fi sa fiti in locul lor. Domnul sa ne rasplateasca orice mic ajutor!

http://laurentiudumitru.ro/blog/2008/08/05/ajutati-va-rog-fetita-bolnavioara-a-unui-coleg-profesor-de-religie/

Vă pun în faţă câteva gânduri ale unor copii ce au participat la o expoziţie organizată de pictorul şi profesorul de desen Dorel Zaica. Expoziţia a avut loc la Institutul Cultural Român şi a fost intitulată “Copilul între diavol şi Dumnezeu”.  Astfel, vom înţelege mai bine de ce “a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor.”

Chiar dacă în vis îl întrebăm pe îngerul nostru cum este în Rai, el nu ne spune, pentru că dacă ne spune, atunci noi vrem repede să murim.
SORIN ŞTEFAN TRANDAFIRESCU, clasa a III-a, 9 ani şi 3 luni
Zadarnic e să ai aripi, iar cerul uşi închise.
CASSANDRA HALCHIAS, clasa a VIII-a
Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu.
ADRIAN IONIŢĂ, clasa a II-a, 8 ani şi 5 luni
Crucea şi rugăciunea sunt un fel de arme, cu gloanţe de bunătate, la care diavolul nu are cum să se apere că nu are vestă antiglonţ pentru aşa ceva.
DENIZ ALI, clasa a V-a, 11 ani şi 6 luni
În alte timpuri, şcoala se construia lângă biserică deoarece se mergea pe ideea că cine se aseamănă se adună.
MALVINA IŞFAN, clasa a VII-a, 13 ani şi 10 luni
Biblia e modul de a citi iubirea.
ROBERT FELICIAN HORŢEA, clasa a VIII-a, 14 ani şi o lună
Biblia e modul de a citi iubirea.
ROBERT FELICIAN HORŢEA, clasa a VIII-a, 14 ani şi o lună
Călugăria este o vitejie a sufletului asupra trupului. Ceilalţi vor să trăiască invers.
IULIA GHIŢĂ, 15 ani şi 4 luni
Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, că cei mici au un suflet mai încăpător. La oamenii mari, în suflet, e o înghesuială de rele că nici nu ai unde să stai.
PAVEL MARŢÎN, clasa a III-a, 9 ani şi 11 luni
Măsura rugăciunii este să te rogi fără măsură, pentru că rugăciunea este binele şi atunci nu strică la nimenea să facă binele, cu neterminatu.
ADRIAN IONIŢĂ, clasa a IV-a, 10 ani
Nu există fapte bune, dacă atunci când le facem nu ne gândim la Dumnezeu, că ăia care zic că o să facă fapte bune la oameni, alea sunt fapte de electoreală.
OCTAVIAN NICOLAE CARAIOLA, clasa VI-a, 12 ani şi o lună
Călugării nu se uită la televizor, că filmele de acolo sunt făcute de nişte draci, pentru alţi draci.
TEODOR ZAICA, clasa I, 7 ani şi 9 luni
Înjurăturile sunt limba dracului şi asta e limba străină cea mai uşor învăţată, pentru că dracul i-a meditat pe oameni gratis, de când au început să vorbească.
SORIN ŞTEFAN TRANDAFIRESCU, clasa a IV-a, 10 ani si 8 luni
Pentru ca nu opresc filmele cu violentă, de la televizor, eu mă gândesc că ăştia care fac legile din ţară suferă de boala de nemaitrezire.
TUDOR MATACHE, clasa a V-a, 12 ani şi o lună
E mai rău dacă în loc să sapi în sus, sapi în jos după comoare, că acolo dai noroc cu dracu.
OTILIA-ADRIANA VRABIE, clasa I, 7 ani
Preotul vine să stropească cu apă sfinţită, în casa noastră, în preajma sărbătorilor mari, pentru că el stropeşte credinţa noastră aşa ca pe o plantă şi atunci ne creşte planta credinţei mai mult.
TUDOR MATACHE, clasa a VII-a, 13 ani şi 10 luni
Dacă dracul face doar răul şi Dumnezeu doar binele nu înseamnă că omul, care le face pe-amândouă a dat lovitura, pentru că binele şi răul nu sunt fraţi, ca să stea frumos împreună, chiar dacă omul vrea să îi împace.
RADU ANDREI GOGOAŞĂ, clasa a IV-a, 10 ani şi două luni
Arma principala împotriva diavolului e rugăciunea şi mai e şi crucea, dar nu sabia, fiindcă rugăciunea şi crucea sunt exact cele de care s-a lepădat îngerul care s-a făcut drac.
RADU ANDREI GOGOAŞĂ, clasa a IV-a, 10 ani şi două luni
Sfântul meu preferat e Sfântul Arcadie, care are numele meu. Când e ziua mea e şi ziua lui şi el nu-şi serbează ziua ca mine, cu tort şi lumânări, pentru suflat în ele. Sfântul Alrcadie când îşi serbează ziua suflă în mine, ca eu să mă bucur mai mult şi să fie bine.
ARCADIE MARŢÎN, clasa a II-a, 8 ani
Dracii nu-şi au şi ei o scriptură a lor, ceva care să sune: „Carte de gânduri rele”, dar au făcut televizorul.
ANCA MATEESCU, clasa a VIII-a, 15 ani
Îngerii nu ne spun cum e în Rai, acolo de unde sunt ei, că atunci când mori e ca un fel de ziua ta şi primeşti cadou Raiu şi ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care-l primeşti, pentru că strică toată ziua.
PAUL PĂUN, clasa a VI-a, 12 ani şi 3 luni
Sunt cunoscute mai multe nume de sfinţi decât de sfinte pentru că nimeni nu numără femeile necăjite cu copii, care trăiesc ca sfintele.
VICTORIA ECATERINA LUPUŞOR, clasa a VIII-a, 13 ani şi 11 luni
Singura dată s-a văzut pe Pământ cum e în Rai, atunci când la Potop animalele s-au ţinut de mână, două câte două, să se suie pe corabia lui Noe şi nu mai ştia nimeni de muşcat.
PAUL PĂUN, clasa a V-a, 10 ani şi 10 luni
Biserica nu iubeşte plăcerea că plăcerea îţi aduce mereu să spui că mai vrei pe când mulţumirea îţi aduce să spui că îţi ajunge.
CLAUDIA DRAGHIA, clasa a II-a, 9 ani
Aura sfinţilor arată afară aurul dinăuntrul lor.
BOGDAN TOPÂRCEANU, clasa a VI-a, 11 ani şi 3 luni
Oamenii care fac mătănii ating cu fruntea covorul şi apoi îşi ridică sus fruntea pentru că ei vor să lege cu capul lor trăitul pe pământ cu trăitul cerului, ca şi când l-ar coase.
SORIN ŞTEFAN TRANDAFIRESCU, clasa a IV-a, 10 ani şi 7 luni

Lupul, cârtiţa, o vulpe, un stârc nalt, trei oi şi-un leu

S-au fost dus la Dumnezeu,

Şi-n genunchi căzând cu toţii, - fiecare-n al său grai -

Milostivului cerut-au

Să-i primească-n sfântul Rai:

-Dumnezeule Preasfinte - zis-a lupul lăcrimând,

Tu ştii cât am fost de blând,

Câtă mila-n al meu suflet am avut pentru cei mici:

N-am călcat nici o omidă, nici un viermuşor şi nici

Măcar una din furnici;

Ca un frate totdeauna, tuturor le-am ştiut nevoile!…

Zis-a Domnul: -Dar tot frate fost-ai şi cu oile!…

Cârtiţa răspunse-n locul lupului, ca soră bună:

-Ce e drept, în orice noapte, cu-ntuneric, fără lună,

Lupul, omenos în fapte,

Având dor de câte-o oaie, sfâşia de trei ori şapte!…

După lup, grăi şi vulpea, cuvios plecându-şi ochii,

Din “rochiţa rândunicii” alegând modelul rochii:

-Eu am fost regină, Doamne, peste neamul meu de vulpe

Şi socot că-n a mea viaţă n-am nici umbra unei culpe!…

Însă cârtiţa, ca arsă, zise, de veninu-i plină:

-Dar, ia spune-mi, ca regină,

Câte gâşte, câte raţe,

Câte curci ai strâns în braţe

Şi le-ai dus la ghilotină?!…

Amuţind regina vulpe, leul şi-a rostit cuvântul:

-După cum vru Cel ce ţine cerurile şi pământul,

Peste dobitoace, eu,

Cât am vieţuit pe lume, împărat am fost mereu,

Şi mi-am cârmuit supuşii-n legile lui Dumnezeu!…

-Dar, bag seama c-ai uitat,

Nobilule împărat,

Prin arenele romane, câţi creştini ai sfâşiat!…

Sări cârtiţa de-alături, faptul să-l aducă-aminte

Atât leului acela, cât şi Judecăţii sfinte…

Cocostârcul zise: -Of,

Doamne, eu sunt filozof:

Mai nevinovat ca mine, nu cred cineva să fie,

Fiindcă eu, pe-a vieţii baltă, am făcut filozofie!…

-Daaa!, fii sigur cocostârce, Ziditorul te cunoaşte:

Ai făcut filozofie şi-ai mâncat un car de broaşte,

Mai avu puteri să spună

Cârtiţa cu fire bună…

Şi-au zis oile apoi:

-Milostive Doamne, noi, suntem nişte biete oi,

Care-aşteaptă de la Tine,

Fie raiul, fie iadul, după cum ni se cuvine!…

Dumnezeu a zis atunci:

-Oile cunoască Raiul! Ceilalţi, Iadul cel cu munci!…

Iar în Rai cântau serafii, - glasul lor umplând văzduhul -

Şi părea că fiecare fir de iarbă cu ei cântă:

“Fericiţi în veşnicie fi-vor cei săraci cu duhul,

Căci aceia moşteni-vor toată Împărăţia Sfântă!…”

Older Posts »